You know those days when life feels so good? When you're in the kitchen cooking, washing the dishes, gazing outside the window, smiling on the sleepy cat that knows she is not allowed in the kitchen but you're going to overlook that because she stands cute on the stove, and after all this...you realize how blessed you are.
Does it happen to you also?
It sure does happen to me. In fact, today it happened, and yesterday and the day before...
January 25, 2014
January 8, 2014
Povești...
Eu nu scriu povești.
Scriu despre inimă și suflete. Oameni și păsărele. Despre cântece, vânt și lumină.
Dar nu scriu povești.
Iubesc.
Simt.
Și scriu.
Scriu despre inimă și suflete. Oameni și păsărele. Despre cântece, vânt și lumină.
Dar nu scriu povești.
Iubesc.
Simt.
Și scriu.
November 28, 2013
November 18, 2013
September 22, 2013
Când eram copil
Când eram copil, credeam că Timișoara e o țară, că România e Universul.
Când eram copil, dacă nu îmi plăcea de cineva nu îmi permiteam să i-o spun , darămite să imi bat joc de persoana în cauză.
Când eram copil, stăteam puțin la televizor, la ce te puteai uita era TELEENCICLOPEDIA(care îmi plăcea) , dar în restul timpului îmi plăcea să stau in grădină, mai ales când ploua ,ca să nu mă cheme mama înăuntru, să sar în fânul din șură și să ațipesc tot acolo, să mă dau pe hinta făcută de tata, și să adun zambilele atunci când venea o ninsoare neașteptată de martie; Ascultam casetele surorii mele , cu Jon Bon Jovi și Michael Jackson.
Eram uimită să văd că trece un avion (îl auzeai din casă), la fel de uimită cum eram când vedeam berze și rațe sălbatice.
Când eram copil, credeam că Dumnezeu e supărat atunci când tună și mă rugam până se oprea să ne ierte greșelile.
Azi, copiilor le plac telefoanele de ultimă generație, filmele de pe Disney Channel, își vorbesc urât unii altora și țara, ei nu se pot bucura de câinele care stă în curtea casei, de prunele adunate în poală și de laptele proaspăt muls de la vacă, nu au plăcerea de a uda florile cu stropitoarea și de a fi chemați în casă de la joaca cu copii de pe stradă, la ore târzii de vară.
Ah cât aș dori să fie din nou copilăria copilărie.
Când eram copil, dacă nu îmi plăcea de cineva nu îmi permiteam să i-o spun , darămite să imi bat joc de persoana în cauză.
Când eram copil, stăteam puțin la televizor, la ce te puteai uita era TELEENCICLOPEDIA(care îmi plăcea) , dar în restul timpului îmi plăcea să stau in grădină, mai ales când ploua ,ca să nu mă cheme mama înăuntru, să sar în fânul din șură și să ațipesc tot acolo, să mă dau pe hinta făcută de tata, și să adun zambilele atunci când venea o ninsoare neașteptată de martie; Ascultam casetele surorii mele , cu Jon Bon Jovi și Michael Jackson.
Eram uimită să văd că trece un avion (îl auzeai din casă), la fel de uimită cum eram când vedeam berze și rațe sălbatice.
Când eram copil, credeam că Dumnezeu e supărat atunci când tună și mă rugam până se oprea să ne ierte greșelile.
Azi, copiilor le plac telefoanele de ultimă generație, filmele de pe Disney Channel, își vorbesc urât unii altora și țara, ei nu se pot bucura de câinele care stă în curtea casei, de prunele adunate în poală și de laptele proaspăt muls de la vacă, nu au plăcerea de a uda florile cu stropitoarea și de a fi chemați în casă de la joaca cu copii de pe stradă, la ore târzii de vară.
Ah cât aș dori să fie din nou copilăria copilărie.
September 9, 2013
Prin aer...
Am zburat pentru prima dată,și a fost cu paramotorul. Îți vine să crezi, sau nu, fata care îți vorbește îi e frică de înălțime, are coșmaruri căzând de la balustradă, geam, dintr-un oarecare loc aflat la înălțime și s-a dat cu paramotorul. E o experiență care nu o voi uita niciodată. Nu mi-a fost frică deloc, ba chiar dimpotrivă am purtat pe tot parcursul zborului un zâmbet tâmp, care am crezut că îl voi purta toată viața după aceea, din fericire l-am pierdut, dar e adânc imprimat pe inima mea.
Lumea e mică la înălțime , și nu te poți gândi la altceva decât la măreția Unuia care cunoaște totul...
Ah! ce lume minunată.
Subscribe to:
Posts (Atom)